Interviu din EURO Transilvania pe site-ul Comisiei Europene

Click pe poză pentru fişierul în format PDF.

Măcar nu a câştigat Steaua

Asta e!

Dacă nici azi nu mi-a ieşit faza cu loto – cam deprimante duminicile astea, pe lângă că-s puse înainte de luni, mai au şi tragerea loto (ar trebui mutată sâmbăta) – măcar tot am o satisfacţie. Nu a câştigat Steaua.

Cu Steaua nu am nimic, chit că-s dinamovist prin transfer, de la Corvinul, deodată cu Lucescu & Co, am doi prieteni, ambii stelişti. Unul normal, altul maniac. Ăla maniacul urla azi prin târg că Steaua dă trei goluri, că una, alta, chestii de stelist…

Amu, Steaua n-a reuşit, şi am văzut şi atacul criminal al lui Rădoi, pentru care a primit al doilea galben. Cred că acolo e o problemă, la Steaua. Problema are un nume, adică două: Olăroiu şi Meme Stoica. Au făcut o echipă infatuată, care nu joacă nimic şi când nu câştigă se transformă în victimă şi vrea răzbunare.

Gigi Becali încă rabdă să vadă cum îi papă ăştia banii, dar curând se trezeşte ciobanul şi vede cum l-a făcut pe faţă căţeluşul cu nume de onomatopee ovină!

România din Balcanii Americii Latine!

Aces text apare în Hunedoara Magazin, săptămâna viitoare. Nu că aş fi tare mândru de el, dar după ideea titlului, dată de colegul meu Marcel Bot, se pare că a ieşit! Lectură plăcută!

Dom’le, ce ţi-e şi cu politica asta! Zică cine ce o vrea, dar lună ca februarie 2007 nu a avut politica noastră de la Nenea Iancu încoace. Te uiţi şi te cruceşti, nu alta! S-o luăm pe rând! Vine Senatul şi votează Moţiunea simplă împotriva ministrului Macovei. Pe aceasta o doar fix în dos, şi dă cu tifla aleşilor neamului, afirmând clar că ea nu demsionează. Mai sare şi o ţaţă de la Deutsche Welle, care o “traduce” pe o oficială a Bundestagului, care ne sperie cu clauza de salvgardare dacă îi tăiem din nas “sfintei sfintelor, vajnicei luptătoare împortiva corupţiei – care pâna una-alta patronează un sistem corupt până în măduva oaselor”. Presa pro Cotroceni se dă de ceasul morţii, vreo trei piţipoance de presă atât de des invocate de Cristoiu leşină, editorialiştii soecietăţii civile avortează editoriale de odă la adresa Monicăi. Mai apare şi comisarul Fratini, care încearcă şi el să sugereze că Monica e de neînlocuit, numai că reprezentanţii Comisiei Europene îi dau rapid peste nas şi îi taie avântul feciorelnic de a o lua în braţe pe Monica. Domnul prim-ministru aşteaptă decizia Curţii Constituţionale în privinţa minstrului Macovei, iar Băsescu râde înfundat – hă, hă, hă! – că Tăriceanu trebuie să-i facă pe plac şi să nu-i mişte protejata din post. Şi toate astea se întâmplă în momentul în care în proaspăt adoptiva mama noastră UE, un ministru asupra căruia planează o umbră de bănuială referitoare la un aspect minor, chiar dacă nu e vinovat, demisionează. Să fim serioşi, UE nu va interveni în vecii vecilor pentru susţinerea unei persoane, în treburile interne ale unui stat membru. O cauză de salvgardare se aplică la abandonarea unui proces asumat, nu a unui om parte în acest proces. Îi doare fix în spate pe cei din UE dacă în ţară Monica ia (ştiţi cuvîntul ăla care rimează cu UE) de la vreo cameră a Parlamentului. Şi mai apare şi partidul ăla, desprins din FSN, cu duşman declarat PSD şi duşman oficial al PNL, partidul bocilor de pretutindeni, care ţipă ca din gură de şarpe pentru nedreptatea care i s-a făcut Monicăi, salută decizia Curţii Constituţionale şi zguduie televizorul ţipând că “o Cameră a Parlamentului nu poate schimba un ministru!”Şi toate astea se întâmplă în România europeană a anului 2007, timp în care în Italia, Guvernul Prodi demisionează pentru că în Senat politica ministrului de externe nu a obţinut sprijinul la două voturi lipsă!. Adică acolo demsionează un Guvern întreg pentru că un ministru nu a primit aprobarea unui punct din politica sa, dar la noi un vot de neîncredere nu este suficient pentru demisia unui ministru, nicidecum pentru demiterea sa! Suntem foarte curioşi să vedem dacă UE va activa vreo clauză sau va sancţiona cumva Italia pentru că jocul democratic a fost respectat.Şi ca să nu mai înţelegi nimic, Curtea Constituţională care a salvat-o pe Monica este controlată de PSD!Da nu ştiu de ce ne mai mirăm, când vezi scandalul continuu în care trăiesc Tăriceanu şi Băsescu. De parcă au fost aduşi în aceeaşi barcă împotriva voinţei lor, preşedintele şi primul ministru au ajuns să se urască de moarte. Nici nu ne-ar mira prea tare să-l vedem pe Băsescu, după o noapte de chef la Golden Blitz, că-l pândeşte pe după vreun colţ de palat pe Tăriceanu să-l bată. Dacă au ajuns să se certe pe postul public de televiziune ca Oana Zăvoranu şi mă-sa la OTV…?!Un lucru e cert. Băsescu e în vrie! Sau în sevraj. După ce s-a drogat doi ani cu aprecierile unanime, cu laudele şi sanctificarea sa, acum se comportă ca un dependent căruia i-ai luat brusc sursa de mistificare a realităţii. De când Tăriceanu a abandonat postura de victimă sigură şi a ieşit incredibil de puternic la contra-atac, Băsescu înceapă să vadă că România e altfel decât îl făceau să creadă aplaudacii săi. Când şi până oficiosul Cotroceniului, Evenimentul Zilei îşi permite un titlu de genul “Preşedintele recuperator”, atunci e groasă! Însemană că sondajele care îl tot coboară pe marele preşedinte nu sunt parte a jocului ticăloşit a sistemului şi mai ticăloşit, a şi mai ticăloşitei monstruoase coaliţii PNL-PSD-PC-PRM.După cum se ştie, când doi prieteni se ceartă rău, de vină e ori băutura, ori vreo femeie. Să ne ierte Dumnezeu, dar preşedintele nostru nu e străin nici de una, nici de alta. Aşa că, nu mai miră pe nimeni faptul că tonul scandalului l-a dat blonda. Scandal care era pregătit să-l termine pe Tăriceanu, dar îl doboară pe Băsescu în sondaje. În afara bocilor, toţi cei cu minte cât de cât văd că preşedintele nu mai reacţionează decât ca o ţaţă care rămasă fără argumente, singură şi părăsită de toţi, doar cu un nepot pe la Cluj, se ceartă cu vecinii ca să-şi alunge singurătatea, şi nu acceptă că a fost scoasă pe tuşa asociaţiei de locatari, pe care până nu demult, până nu a rămas şi văduvă şi părăsită, o conducea cu mână de fier.Visul lui Băsescu de a fi măcar la nivelul lui Ceauşescu din 1968, de la invazia Cehoslovaciei, se destramă pe zi ce trece. Iar disperat, rămas fără argumente, ajunge să se lege de faţa, aspectul lui Tăriceanu!!!De parcă nu era de-ajuns câţi pumni ia de la Tăriceanu, Geoană, Voiculescu – ajungi să crezi că pe el nu-l mai iubeşte decât Boc şi Becali, chiar dă să ţi se facă milă – iată că-i vine şi neplăcuta surpriză de pe de dânsul inventata axă Washington-Londra-Bucureşti. După ce a respins categoric dorinţa liberalilor de a retrage trupele româneşti din Irak, după ce ambasadorul român la Roma i-a făcut jocul şi a pus umărul la demisia guvernului Prodi (alături de alţi ambasadori coodonaţi de Condoleeza Rice), iată că mijlocul axei a venit cu anunţul şoc: Marea Britanie îşi retrage trupele în Irak. Impotriva voineţei majorităţii românilor, doar cu aprobarea bocilor, Traian Băsescu riscă să rămână ultimul aliat al SUA în nefirescul război din Irak.Deci e clar. Scârţie şi axa, într-un moment ca nicodată mai puţin prielnic pentru Băsescu. Tăriceanu pe val, urcat de brusca deşteptare, PSD pe val urcat de Băsescu şi de noua strategie adoptată, cu suspendarea pregătită, cu bileţele ulterioare celui scos de el, care tot apar, şi care îi destrama vălul de anticorupt, de luptător împotriva sistemului ticăloşit, având de partea sa doar “intelectualii” care au demosntrat că unde pun ei mâna îşi ia Dumnezeu mila (vezi cazul PNTCD şi Constantinescu), Băsescu apare în Parlament cu o propunere jenantă, a referedumului pentru votul uninominal. Vot necesar, dar care poate fi instituit printr-o simplă lege organică.Iată ce se alege de dorinţa unui om de a intra în istorie. În loc să-şi ocupe locul pe care i-l rezervau cei care l-au votat în galeria preşedinţilor, riscă să fie primul preşedinte suspendat al României, al doilea care nu-şi duce mandatul la capăt (celălalt a fost împuşcat). Din speranţă pentru România, devine un pericol permanent pentru aceeaşi Românie, pentru că imprevizibilitatea sa ne paote fi fatală.Ca o concluzie, poate februarie a fost cea mai agitată lună a politicii româneşti de la guvernele de două luni din perioada interbelică până acum. Cu un mare vinovat, Traian Băsescu, cu un perdant, Traian Băsescu, cu doi câştigători, Călin Popescu Tăriceanu şi PSD, cu câştigători secundari (Becali şi Vadim), şi cu cel mai mare perdant: poporul român proapspăt integrat! Vorba unui prieten: Om fi intrat noi în Europa, dar aici trăim în Balcanii din America Latină!

Lucian Stanciu

Dicţionar: Boc, boc = s.m., cetăţean român al cărui singur scop în viaţă este aprobarea a tot ceea ce face Traian Băsescu